Obiceiuri de Sanziene: traditii si semnificatii ale unei sarbatori magice  

Odată cu solstițiul de vară, are loc celebrarea unei tradiții vechi la noi în țară, cea legată de Sânziene. Sărbătoarea acestora este cunoscută și sub numele de Drăgaica, în special în sudul țării. Cine sunt Sânzienele și mai ales, ce tradiții și obiceiuri sunt legate de sărbătoarea de Sânziene, vei afla mai multe din rândurile de mai jos.

Cine sunt Sânzienele în tradiția populară?

În tradiția populară românească, Sânzienele sunt considerate a fi zâne bune, frumoase și puternice. Se crede că sunt ființe supranaturale, fiind adesea descrise ca femei frumoase, îmbrăcate în alb sau în veșminte diafane. Ele au părul lung și despletit, împodobit cu flori de sânziene (Galium verum).

De fapt, unele teorii leagă aceste ființe magice de un cult precreștin al Soarelui sau de zeița romană Diana (Sancta Diana), patroana vânătorii și a naturii. De aici provine, se pare, și adaptarea numelui pentru aceste făpturi magice, în timp ce „Drăgaica” provine de la numele slav. Sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica, așa cum este cunoscută în zonele de sud ale țării, este asociată cu solstițiul de vară, dar și cu florile, cu iubirea și cu fertilitatea.

Când se sărbătoresc Sânzienele?

Sărbătoarea Sânzienelor are loc în data de 24 iunie. Astfel, în această zi sărbătorim, la propriu, una dintre cele mai mari zile ale anului! În primul rând, pentru că are 15 ore de lumină, și în al doilea rând, la figurat, deoarece coincide cu ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, unul dintre figurile centrale în orice cult creștin major, considerat și proorocul Iubirii.

Totodată, ziua de 24 iunie a fost aleasă pentru a celebra ia și implicit, portul popular tradițional românesc.

Tradiții și obiceiuri practicate în noaptea de Sânziene

Legendele spun că Sânzienele, aceste fete frumoase sau zâne ale câmpului, trăiesc în păduri și câmpii. Noaptea, în jurul datei solstițiului de vară, ele se prind în horă, pentru a da puteri magice plantelor. Dacă sunt celebrate cum se cuvine, Sânzienele pot face ca plantele de leac să devină tămăduitoare, culturile să rodească, femeile căsătorite să aibă parte de prunci buni iar fetele de măritat să-și vadă ursitul. În schimb, dacă nu le sunt pe plac cele oferite, se pot supăra și deveni rele – de fapt, acele „iele” rele din popor, despre care se spune că cei care le văd, pot să înnebunească.

Totodată, se crede că în noaptea de 23 spre 24 iunie se „deschid porțile cerului”, iar cei din lumea nevăzută pot lua contact cu cei de pe Pământ. Astfel, pomena pentru cei morți este unul dintre obiceiurile practicate în această zi, în anumite zone ale țării.

Deoarece Sânzienele, considerate preotese ale Soarelui sau zeități nocturne din mitologia populară, se ascund în păduri „neumblate de om” și au capacitatea de a oferi puteri tămăduitoare plantelor, una dintre cele mai cunoscute tradiții este de a culege flori și de a împleti coronițe cu flori. Fetele pun flori sub pernă, în speranța de a-și visa ursitul.

Obiceiuri practicate în ziua de Sânziene

Din cele mai vechi timpuri, ziua de Sânziene era așteptată în special de vracii satelor, pentru a culege diverse plante de leac, pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. Mai mult, era așteptată și de către tineri, mai ales de către fete, pentru a afla când, dacă și cu cine se vor căsători. De aceea, cei mai mulți oameni au avut și au așteptări „magice” de la această zi – fetele vor să-și viseze ursitul, băieții să devină mai puternici, bătrânii să-și vindece toate bolile. Tot acum, gospodarii încearcă să afle cum le va fi norocul la recolte sau animale. Dacă în această zi, la cununa de Sânziene agățată în colțul casei cu o zi înainte se va găsi păr sau puf de pene de la anumite păsări sau animale, se spune că anul va fi unul bun pentru ele.

Se crede că în această zi, oamenii trebuie să respecte anumite tradiții: să nu măture, să nu spele sau să coasă haine, pentru a nu avea parte de vreo nenorocire. Pentru a scăpa de boli, de exemplu, fetele trebuie să se spele în ape curgătoare, iar femeile să se tăvălească în rouă dezbrăcate, la mijitul zorilor, dacă vor să aibă parte de fertilitate.

Poate că nu e întâmplător însă faptul că tocmai în această zi se naște Sfântul Ioan Botezătorul, cel care „n-a făcut nici o minune, dar toate câte le-a spus despre Iisus Hristos erau adevărate și mulți au crezut în El” (Ioan 10; 41-42), cel mai mare „între cei născuți din femeie” până la el. Pentru că adevărata minune este dragostea.

Florile de Sânziene: simbolism și utilizare

Nu poți să-i aduci rouă strânsă în zori, din locuri necălcate de om, într-o pânză albă și nouă. Nu poți să-i arăți cum zboară Sânzienele, cum cântă prin păduri la miezul nopții, sau împart daruri prin sate și orașe. Nici măcar nu poți să-i culegi flori de sânziene de pe câmp. Dar poți să-i oferi, cu toată dragostea, un buchet de flori de vară.

Sânziene galbene, cu miros dulceag, într-o zi specială, cea a iubirii – cea de Sânziene. Pentru că iubirea este singura magie care contează – ea transformă nopțile și zilele, ea vindecă, ea înveselește, ea face dintr-un moment obișnuit o sărbătoare, ea aduce belșug și liniște. Indiferent de modul în care evoluează tradițiile, dragostea face ca momentele importante să fie păstrate și celebrate, din generație în generație.

Chiar dacă nu se pot arunca pe acoperișul blocului coronițe din flori de sânziene, chiar dacă fete îmbrăcate în alb nu cântă, nici nu dansează pe străzi, ci doar merg grăbite la birou, chiar dacă tinerii nu aprind făclii, nici nu cântă din bucium, un lucru a rămas neschimbat: cu toții visează, în continuare, la dragostea adevărată.

Așa că, dacă iubești, dacă vrei să fii iubit și să iubești și mai mult, nu lăsa ziua de Sânziene să treacă fără un buchet de sânziene! Du tradiția mai departe, cu dragoste!

Articol scris de Andreea Floria.