Cuvântul ikebana este, de obicei, tradus ca ”arta japoneză de aranjare a florilor”, dar aranjamentele coțin mai mult decât flori – crengi, frunze, iarbă, fructe, semințe și, mai nou, în arta contemporană ikebana – sticlă, metal sau plastic. Pe scurt, ikebana înseamnă ikeru (a face pe cineva să trăiască) + bana (floare).
Începuturile artei florale japoneze sunt legate de ritualurile budiste, din perioada Ashikaga (1338-1573), în care călugării ofereau flori morților. Între timp, ikebana a devenit mult mai laică, deși simbolismul este, în continuare, primul principiu în realizarea unei Ikebana și are trei elemente esențiale: Shin (Cerul), Soe (Omul) și Hikae (Pământul).
Shin este ramura principală, care dă structura Ikebanei, fiind linia primară și reprezentând cerul, care are ca simbol un cerc. Ramura se înclină la maximum 100 – 150°, față de verticală.
Soe, ramura secundară, care înfățișează omul, are simbolul unui pătrat. Ramura secundară se înclină la maximum 450°, față de verticală.
Hikae reprezintă pământul și are simbolul unui triunghi. Această ramură se înclină, față de verticală, la 750°.
Există trei stiluri importante în arta Ikebanei – Rikka, Nageire și Moribana – și trei școli, care inițiază în aceste stiluri – Ikenobo, Ohara și Sogetsu.
Stilul Rikka este cel mai vechi și se caracterizează prin aranjamentele voluminoase, mari, care se pot admira numai din față. Vasele utilizate sunt din bronz, cu înălțimi cuprinse între 20 cm și 30 cm. De obicei, conține 7 – 9 tije, care nu ating marginile vasului, iar în centru este simbolizat muntele sacru – Fiji. Școala Ikenobo de Ikebana, care promovează acest stil, a fost înfințată acum aproximativ 500 de ani, de către un călugăr budist.
Stilul Naigere a apărut în secolul XVI, odată cu Ceremonia Ceaiului. Aranjamentele sunt așezate în vase înalte și înguste, de aproximativ 40 – 50 cm, din bambus sau ceramică, și se pot admira din orice unghi. Florile folosite sunt de sezon și se pot atinge de marginea vasului. Școala Ohara, care inițiază în acest stil ikebana, dar și în Moribana, a fost înfințată acum aproximativ 150 de ani.
Stilul Moribana corespunde aranjamentelor realizate în vase mici, aproape plate, tip castron. Pentru ca plantele întrebuințate să fie așezate în poziția dorită, se folosește, în mod obligatoriu, o perie cu țepi din sârmă, în care se înfig plantele, numită kenzan. Indiferent de forma vasului, kenzan-ul este așezat într-o parte a acestuia, evitându-se simetria. Ca și în stilul Rikka, plantele nu au voie să atingă marginea vasului. Aranjamentul este, de fapt, un mini-peisaj, iar florile sunt așezate cu fața spre privitor, chiar dacă acest tip de aranjament poate fi privit din orice unghi. Școala Sogetsu, înființată în anul 1927, este cea care revoluționează stilul Moribana. În această Școală este permisă folosirea materialelor neconvenționale, de exemplu: ramuri uscate, rădăcini, piatră, sticlă, ori pânză.
Și acum, pentru că am aflat ce este și cum este ikebana, să trecem la cele mai interesante lucruri (din punctul nostru de vedere) despre această artă!
Din tradiționalele aranjamentele ikebana nu trebuie să lipsească o ramură veșnic verde, simbol al nemuririi și caracterului neschimbător al adevărului.
Adevărații artiști Ikebana încep lucrul prin a-și cere iertare de la floarea pe care o culeg – japonezii consideră că întâlnirea cu floarea respectivă se petrece doar o singură dată în viață.
Într-un aranjament trebuie să fie prezente, în armonie, toate cele 5 elemente care alcătuiesc universul: lemnul (plante), metalul (kenzan-ul, suportul pentru flori), apa, pămantul (vase) și focul (spiritul plantei, al celui care o aranjează și al privitorului).
Atât de interesantă ni s-a părut ikebana, încât, inspirați de arta japoneză, am creat și noi, aranjamente extravagante, elegante sau delicate, dar mai ales în perfectă armonie, de care te poți bucura dăruindu-le sau… dăruindu-ți-le. Le găsești, pe toate, pe site.
